Este pentru prima dată când din precampanie trebuie să ne punem niște întrebări ideologice. Și să ne răspundem. Nu: «Noi cu cine votăm ?», ca în Caragiale, ci: «Noi ce credem: Stânga, Dreapta, Centru?» Dacă ne răspundem la aceasta întrebare, atunci tabla de șah a scenei politice românești devine clară pentru fiecare.
Voi începe… și poate voi termina cu partidul meu de suflet, PNL. S-au făcut multe erori.
Este singurul partid istoric, este cel care a dat României cei mai competenți Prim Miniștri. Numele acestui partid este legat, de-a lungul timpului, de dezvoltare economică, înflorirea societății, focus pe profesii liberale. Este partidul de Dreapta, a cărui ideologie inspira. Este tot singura formațiune politică care a dat și ultimul mare discurs politic din istoria politică contemporană, prin vocea lui Crin Antonescu. După Crin, potopul!
PNL însă atingea o masă realtiv mică de oameni. Politica este pe voturi, așa cum fotbalul este pe goluri. Unirea cu PDL a însemnat exact acest lucru: unirea idealismului politic, istoric și de Dreapta, cu realitatea socială și economică a României. Retorica populistă a PDL, cât și faptul că acest partid încearcă să cuprindă și centrul au dus la crearea noului PNL, prin fuziunea celor două partide.
Spuneam că undeva s-a greșit. Și diagnosticul, «la rece», este că încă nu s-a găsit echilibrul, calea de mijloc, între cele două politici. Doza exactă, ca la chimie. Prea multă filozofie îi plictisește pe români. Lipsa ei totală…nu îi inspira. Prea mult populism îngrețoșează orice om de spirit. Lipsa legaturii cu masele populare nu aduce voturi. Și, ca să guvernezi, ai nevoie de sprijin larg.
Fuziunea PNL-PDL e încă percepută de mulți ca un fel de „acaparare” a PNL de către PDL, ceva ce nu este departe de realitate, doar că nu este în interesul nimănui să se întample asta.
Acum, mai mult ca niciodată, ideologii și strategii partidului de guvernământ, trebuie să găsească exact linia aceea de echilibru, astfel încât noul PNL să devină vehicolul care a fost conceput să devină, în machetă, în PPE-ul european, nu struțo-cămila actuală. Și da, acum e momentul.
Premierul Ludovic Orban a fost anunțat déjà ca viitor premier al României, de către Președintele Iohannis. Desigur, în măsura în care PNL va câștiga alegerile, ceea ce trebuie să se întâmple! Să vă explic de ce.
Despre Orban se spun multe și, dacă există un sâmbure de adevăr în toate, acesta ar fi exact caracterul lui Ludovic Orban.
Premierul României «face greșeala» de a fi: natural, modest, deschis, într-o țară ipocrită, plină de fasoane și fasonați, care nu au ieșit, nici în cel mai frumos vis al lor, din « pereții » gândirii retrograde și comuniste. Ludovic Orban este arătat la Tv în videoclipuri dansând pe manele, ca și cum ar fi ceva nepermis sau ar influența calitatea sa intelectuală sau acuratețea deciziilor de Prim Ministru.
Și Trump dansează și nu e nimeni vinovat dacă muzica noastră « de bază » a ajuns să fie maneaua și nu hora, de exemplu. Că Trump se mișcă pe ritmuri rock, iar Ludovic se unduiește, se datorează ritmului muzical. Sunt convinsă că domnul Orban știe să danseze și vals și tango, dacă asta l-ar face mai elevat în ochii unora care, închistați în gândirea lor învechită, comunistă și «de tristă aminitire», confundă cea mai frumoasă floare cu bășina porcului și înălțimea și acuratețea politică a cuiva cu momente personale și umane.
Spun asta în cunoștintă de cauză, pentru că, în timp ce unii (mă refer la Diasporă) au plecat din țară acum 15-20 de ani, dar și-au luat, poate, concepțiile cu ei sau au rămas cu imaginea idilică de acum 15 ani, în timp ce alții se întreabă ce se întamplă cu politica din România, dacă să intre sau să nu intre în lupta electorală, prin natura meseriei mele, eu am fost «mai norocoasă» și am avut mai mult contact cu realitatea românească, cu viața politică, cu partidele.
Am stat și în străinătate, am fost însă implicată și în presa din țară, pentru un timp, la un moment dat. L-am cunoscut personal pe domnul Orban, chiar atunci când era ministru al Transporturilor. Chiar atunci când PNL guverna.
Și am să spun că Ludovic Orban are o memorie fantastică, este de o inteligență sclipitoare, e uns cu toate alifiiile, este un bun organizator și un vizionar. Și dacă nimic din ce înșir aici nu va atinge, vă spun, de la prima mână, altceva, poate mult mai important: dacă există cineva care, constant, s-a opus comunismului și PSD, acesta este domnul Orban.
Orban este, pentru orice votant de Dreapta, Premierul care garantează desprinderea de comunism. PNL este singura variantă posibilă pentru România, dacă vrea să se rupă, definitiv și irevocabil, măcar după atația ani, de trecut.
Aveți însă de ales, cel puțin teoretic. Oamenii sunt lăsați să creadă că, pe Dreapta, ar exista USR-PLUS.
USR-PLUS este o facătură politică, un partid de laborator (nici primul și nici ultimul!), încropit în mare grabă, «pe genunchi», fără nicio viziune politică, dar cu multe slogane. Discursul este marxist, iar ideologia ambiguă.
Să răspundă USR-PLUS: în ce familie europeană este integrat, că doar așa aflăm cât de mult… trage Drepta ?!
Ce-ar fi dacă acest USR-PLUS ar fi conceput securistic, cum vi se pare? Imposibil, într-o țară cu 17 instituții, unele de stat și altele non-guvernamentale, care se ocupă, cică, doar de Servicii Secrete și de Securitate ?
Eu n-am uitat, poate unii dintre voi da, cum era pe vremea Securității. Și mai ales…ce buni eram ! Vorba lui Mireca Geoană, când a răspuns la întrebarea: «Câți securiști credeți, în 2009, că există în România?» «Nici noi nu știm câți suntem», a răspuns Mircea și a fost cel mai cinstit răspuns pe care l-am auzit vreodată. Crede cineva că ne-am pierdut întâietatea și ingeniozitatea atât de repede?! Brucan spunea că avem nevoie de vreo 70 de ani, ca să ne revenim după comunism (să nu uitam: comunismul este dicatură de Stânga. De aceea a fost
interzis, iar nostalgicii regimului sunt nostalgicii Dictaturii, indiferent de cât de frumos am încerca noi «să îmbrăcăm» marile realizări și interminabilele cincinale).
La vremea respectivă (în 1990) m-am simțit lezată, în 1990, când Brucan a făcut vorbire despre «Stupid people», cu referire la toți cei care cred că trecerea de la dictatură la democrație se face într-o generație sau într-o zi.
Și dacă nimeni nu observă și nu se întreabă «din ce film» vine, s-a născut și a apărut, așa, ca din spuma mării, această încropeală politică, după părerea mea, numită USR-PLUS și dacă există mulți care cred că, votând USR-PLUS, votează Dreapta, atunci greșeala nu este nici a mea și nici a ta, care vom vota.
Ea aparține PNL, partidul direct interesat să oprească manipularea, care însă nu explică nimic din toate astea și nu se grabește să-și găsească echilibrul. Dezmățul ideologic în care trăiește încă chiar și PNL (că despre celelalte partide nici nu vreau să mai vorbesc !), dăunează grav «sănătății» partidului de guvernământ, dar, și mai grav, scenei politice românești, românilor de pretutindeni, din țară sau de afară, care sunt gata să ștampileze orice fel de sigle, doar din dorința de a sprijini un nou mai mult decât indoielnic, adică USR-PLUS.
Discuții despre această postare